Deşi întâlnirea cu fata pe care o admir speram sa aibe loc într-o cofetărie, s-a sfârsit prin a fi informaţi ca localul se închide. M-am bucurat când mi-a propus sa ne plimbăm, dar fiind imediat dupa sesiune, mai exact în februarie, şi domnişoara nu era îmbracată adecvat, mă temeam că totul se va sfârşi. Parcă totul era împotriva mea în seara aceea, ploaia îşi făcea apariţia cu toate că pentru mine o plimbare prin ploaie era ceva romantic până când… am ajuns în faţa unei pizzerii.
- Nu vrei să intrăm, să ne luam o pizza la doua farfurii?
- Ba da… nu puteam sa stau pe gânduri la o asemenea propunere. Numai că ultima dată când am fost la pizzeria respectivă, de ziua mea, un cuplu invitat de mine, a cerut pizza la două farfurii şi a spus că nu se poate.
- Cum să nu? Ai să vezi că se poate…
După ce am intrat amândoi… când a venit domnul acela elegant, adica ospătarul, prietena mea a întrebat dacă se poate o pizza jumi-juma. Răspunsul a fost afirmativ, după care prietena mea a început să râdă, spunând că orice se poate! Nici eu nu aş da un răspuns negativ unei asemenea domnişoare.
Am comandat un Quatro Stagione, pentru amândoi, şi am fost mulţumiţi amândoi până când… a trebuit să plătim, eu exagerând cu bunele maniere că plătesc eu şi să nu plătim amândoi, era să fiu certat destul de rău, să ies chiar şifonat, şi într-un final am ajuns la acelaşi numitor comun. De menţionat că pizza am mâncat-o cu mâna lasând la o parte manierele… era prea bună!
După ce am plecat, am condus-o acasă, cum era normal de alfel în speranţa că vom mai ieşi împreună la pizza şi că data viitoare am să îi rostesc ceva frumos:
Sperând ca pe viitor
Să fiu un iubitor,
Iar tu a mea dorinţă
Dacă va fi cu putinţă…
Să nu fiu visător,
Cu capul în nori.
Dar în braţe cu flori
Să primeşti în dar
Dar nu în zadar!
